Lucrarea de fata le propune cititorilor o fenomenologie a individualului (sinele) care, cu vorbele lui Noica, simte ca nu poate fi ceva in absenta generalului (legea), tintind catre prinderea acestuia. Adica o ideologie polifonica aplicata unor situatii publice atotcunoscute; de atotstiutori, adica de cei care, nepierzand nimic din ceea ce le ofera, spre stiinta comuna, mediul public, pierd din vedere fenomenul si, odata cu acesta, absurdul, tragicul, si sublimul din orizontul vietuirii omenesti, cu toate ca nu le sunt straine conferintele, disertatiile, cuvantarile semenilor (lor) despre propriul sine si despre legea comuna.