Printre numeroasele cărţi având ca autori sau personaje spioni celebri, multe fiind scrieri memorialistice adesea „înfrumuseţate”, lucrarea reputatului istoric militar Max Hastings se remarcă printr-o abordare globală şi obiectivă a activităţilor de intelligence din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, coroborată cu evenimentele propriu-zise de pe teatrele de luptă din Europa, Asia, Pacific sau Africa de Nord şi completată cu o serie de poveşti şi detalii captivante.

Serviciile de informaţii – dintre care mai importante au fost cele din Marea Britanie, Statele Unite, Germania, Uniunea Sovietică şi Japonia – au avut un rol esenţial în desfăşurarea ostilităţilor şi în configurarea lumii postbelice, chiar dacă nu ele au fost cele care au influenţat decisiv soarta războiului, ci puterea armelor, sacrificiile umane şi forţa economică a combatanţilor.

Criptarea şi spargerea codurilor, interceptările, fotografierea aeriană, spionii şi „cârtiţele”, trădătorii şi colaboraţioniştii, interogarea prizonierilor de război şi, nu în ultimul rând, partizanii şi mişcările de gherilă au influenţat de cele mai multe ori deciziile operative ori s-au răzbunat atunci când au fost ignorate (mai ales în ţările cu regimuri dictatoriale). Războiul secret este o carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca oricărui cititor interesat sau pasionat de istoria celui de Al Doilea Război Mondial, fie şi pentru simplul fapt că, după cum remarcă Max Hastings, „aşa cum a fost el purtat de naţiunile care au luptat în conflictul din 1939-1945, s-ar putea dovedi a fi şi războiul viitorului”.

„Un thriller complet cu o distribuţie amplă de ucigaşi, indivizi nesăbuiţi şi aventurieri admirabili. Cea mai bună istorie a războiului de intelligence de până astăzi.” (Simon Sebag Montefiore, BBC History Magazine)

„Hastings înţelege mai bine decât orice alt istoric de dinaintea lui că aceasta este mai curând o poveste despre natura umană decât una despre spargerea codurilor sau arta spionajului... O carte excepţională!” (Laurence Rees, Sunday Times)

„O lucrare oportună şi provocatoare, scrisă cu clarviziune şi talent... E întotdeauna o plăcere să-l citim pe Max Hastings, cu stilul său tumultuos.” (Roderick Bailey, Times Literary Supplement)