Reconstituirea epocii, cu atmosfera medievala, laborios documentata, se realizeaza exclusiv din dialog, punctat de cateva descrieri - vestimentatie, portrete (Petru Aron, tinerii Stefan Musat si Vlad Tepes, fara amprenta autoritatii domnesti, Mohamed Cuceritorul, Iancu de Hunedoara).
Naratiunea inainteaza prin dialog. Evenimentele istorice, amplu si riguros documentate printr-o bibliografie impresionanta, nonfictiunea prevaland, in stricta notatie istorica, sunt aduse in prim-plan prin felul in care se reflecta in gandirea contemporana a celor care le traiesc la temperatura incandescenta a actualitatii.
Formula naratiunii include in epicul aventuros, de capa si spada, istoria si mitul, documentul si povestea. Scriitorul este preocupat mai mult de historie decat de discours, a povesti credibil parand a fi miza lui in aceasta reconstructie.
Fictiune si nonfictiune se afla, prin proportia de verosimil si veridic, intr-un raport just al credibilitatii literare. Imaginatia umple doar acele lacune care permit adaosul, fara ca tabloul de ansamblu sa sufere din punctul de vedere al adevarului istoric. Andrei Breaban procedeaza ca un arheolog care reconstituie din cioburi amfora antica, folosindu-si fantezia pentru a ajunge la imagnea verosimila a adevarului de viata suprapus adevarului istoric.
Andrei Breaban dovedeste, ca scriitor, o capacitate apreciabila de a stapani documentul istoric, de a-l absorbi, in mare parte in fictiune, tinand in cumpana talerele povestii si ale istoriei. Veridicitatea sustine verosimilitatea faptelor istorice si le aduce in aura literaturii.