Intre Don Quijote si Micul Print, intre Socrate si Descartes se intrevede o lume frumoasa, poate cea mai frumoasa din cate exista. Capacitatea lui Don Quijote de a extrage farmecul vietii din substanta nevazuta a unor himere, bucuria de a imagina a Micului Print, incantarea de a pune intrebari a lui Socrate si capacitatea lui Descartes de a extrage certitudinea din indoiala sunt elementele unei lumi in apele careia merita sa plonjezi din cand in cand pentru a salva in tine demnitatea de om.
Celor pe care-i stimezi cel mai mult ofera-le nu doar candoarea iubirii si onoarea intransigentei tale, cum spunea undeva G. Ibraileanu, ci si bucuria de a le povesti despre farmecul discret al cartilor care au facut din tine un om echilibrat, bun si senin. Menirea noastra nu este doar a ne cultiva pe noi insine, ci a-i inspira pe altii, devenindu-le un mic reazem, o mica forma a regasirii.