Pe 3 iunie 2016, Muhammad Ali, “cel mai bun, cel mai rapid, cel mai chipeș pugilist din câți au existat vreodată“ (Salman Rushdie), înceta din viață la vârsta de 74 de ani. Cel care a încântat o lume întreagă cu măiestria, determinarea și talentul său incontestabil, dar mai ales cu refuzul de a se alinia vremurilor sacrificându-și astfel titlul și cariera; cel care a inspirat o generație întreagă să-i urmeze exemplul și să se opună unui război absurd - va rămâne întotdeauna alături de noi, poate și grație cărții lui David Remnick, “o capodoperă a portretisticii și reportajului” (Salman Rushdie).
Pe 25 februarie 1964, la sfârşitul rundei a şasea, un Sonny Liston învins se retrăgea în colţul lui şi rămânea acolo. Abandonase. Decenii mai târziu, Ali va urmări zâmbind filmarea în care dansa în ring și striga: „Sunt regele lumii! Sunt regele lumii!” În ziua următoare, Clay avea să anunţe nu doar că e noul campion mondial la categoria grea, ci și faptul că e membru al Nation of Islam. În câteva săptămâni avea să primească un nou nume şi în câţiva ani, puştiul rapid şi amuzant din Louisville avea să se transforme într-una dintre cele mai captivante şi puternice figuri ale Americii acelei perioade.
Dar care a fost drumul lui până să ajungă acolo? Ce obstacole i-au stat în cale? Aceasta este întrebarea la care răspunde cu măiestrie David Remnick, castigator al Premiului Pulitzer. Lumea boxului din acea perioadă, cu personajele ei aparte – luptători, manageri, jurnaliști, mafioți ce conduceau jocul ‒ este portretizată cu multă acuratețe, dar și cu reală emoție și compasiune pentru gladiatorii nevoiți să lupte cu pumnii pentru o viață mai bună. Floyd Patterson, Sonny Liston, Cus D’Amato, Frank Carbo, Jimmy Cannon, Malcom X sunt doar câteva dintre personajele care completează imaginea Americii anilor ’50-’60. Iar peste toți aceștia domnește fermecătorul rege: Muhammad Ali.