Memoria individuală joacă un rol critic, e subversivă, neputând fi întotdeauna asociată izvoarelor scrise, mărturiilor și experiențelor altora.

Ea devine esențială în înțelegerea faptelor trecute și prezente. Koselleck însoțește analizele și interpretările raționale cu idei rezultate din conștientizarea tragediilor războiului, din intensitatea emoțiilor și din intuiții, referințe la locul și universul uman în care s-a născut.

Gorlitz, orașul său natal, e unul transfrontalier, având un patrimoniu cultural plural și în care a fost posibilă fuziunea orizonturilor Estului și Vestului Europei.

Relația dintre experiențele asimilate, memorie și istoriografie explică aplecarea constantă a istoricului spre înnoirea limbajelor, iar dialogul și controversele evidențiază aspirația rescrierii continue a istoriei, respectiv tentația reformării gândirii politice.

Memoria individuală devine o putere subversivă, prin ea găsind că e posibilă înțelegerea și recunoașterea istoriilor unui stat și ale unei națiuni.