Combustibilul prozelor pe care ni le ofera Florica Bud este fantezia. Dar nu in sensul fugii de real, ci al unei plutiri vesele, strengaresti deaspura acestuia, la mica distanta, astfel ca prin voalul oberonic se vad cu claritate nu doar infatisarile sale mari ci si detaliile. Scriitoarea ne dovedeste astfel capacitatea de a se plasa simultan in doua medii, pe de-o parte modelandu-si imaginarul in formele realitatii mereu incitante prin picanterii mondene, dar nu o data si politicesti, si pe de alta acordand realitatii transparente, scanteieri, straluciri seducatoare. O feminitate calina intra mereu in joc.
Un joc ironic, nelipsit insa de undele unor ingandurari, visari, melancolii ascunse-n faldurii vorbelor nastrusnice, asa incat pana la urma nu-ti dai seama daca miza sa e cea de-a comunica semnalele lumii asumate ori respinse in doze variabile sau e ludicul insusi, triumfator in materia sa gratioasa, aeriana. Important e faptul ca Florica Bud poseda o scriitura atat de personala, incat paginile d-sale pot fi indentificate numaidecat, chiar in absenta semnaturii.
Gheorghe Grigurcu