„Romulus Brâncoveanu [este] remarcabil prin imageria uşor grotescă, prin modalitatea de amplificare în plan poetic a ritualului domestic, a unei mişcări viclene ce asociază elemente din paradigme din cele mai incongruente.”

Cristian Moraru – „Prima verba”, Viaţa studenţească,
anul XXVIII, nr. 45 (1017), 7 noiembrie 1984

„Într-o altă manieră decât Marin Sorescu, scriitorii actuali pot crea o nouă anti-lirică. Registrele de limbaj prin care realizează Romulus Brâncoveanu acest program implicit sau explicit din versurile sale au o remarcabilă varietate. Interogaţia retorică are o funcţie de şoc…”
Romul Munteanu – „Teritoriile poeziei”,
Flacăra, anul XXXIV, 47 (1588), 22 noiembrie 1985

„Romulus Brâncoveanu (…) foloseşte cu tâlc libertăţile supra-realismului, încercând nu o restituire a dicteului, cât o reconsiderare a funcţiilor lui; poetul are multă imaginaţie, ştie să sugereze prin asociaţiuni lexicale şocante, are un debit de avalanşă şi cultul subtextului; textele lui fiind foarte lungi şi semnificative.”
Laurenţiu Ulici – „Paradoxul grămezii”,
România literară, Anul XVIII, nr. 8, 21 februarie 1985

„Romulus Brâncoveanu (…) a încercat în zadar să publice o carte în timpul lui Ceauşescu (…) Adevăratul său volum de debut a apărut de curând şi echivalează cu o consacrare.”
Alex Ştefănescu – „Cărţile săptămânii”,
Expres Magazin, nr. 2 (76), an 3, 1992, 16–23 ianuarie