„Căutăm «urmele absenței lui Dumnezeu», pentru că, până și acestea au un sens, chiar dacă dezvăluit apofatic. Vianu Mureșan lucrează în idee precum sculptorul cu dalta în blocul de piatră. Elimină prisosul prin lovituri care descoperă, treptat, treptat relieful. Aș parafraza ca încheiere un vers al unui mare poet mistic contemporan: epigoni, da, dar ce splendoare!”
CHRISTIAN CRĂCIUN
„Suferința pe care consideri că nu o meriți – ignorant fiind din principiu la eventualele temeiuri ce vin din ascunsurile destinului –, poate fi luată ca prețul plătit în avans al unui beneficiu prevăzut despre care încă nu știi, dacă nu cumva dorești să nu fi avut parte de ea, iar prin asta să arunci pruncul din covată odată cu apa. Plumbul nu intră de bună voie în foc, dar odată ajuns acolo riscă să se risipească pur și simplu ori să se aleagă aur din el, cu condiția să fie bine coordonat procesul de transmutație, fapt care nu îi stă în putință lui, plumbului, și nici nu poate fi ales, dar care este posibil pentru că face parte deja dintr-un program al voinței exterioare, ceea ce îi și asigură raționalitate.”
fragment