Publicat în 1978, Restul e tăcere spune povestea vieţii şi operei lui Eduardo Torres, la început sub forma unei construcţii apocrife, luînd apoi treptat alcătuirea unor scrieri „originale”, ale lui Torres însuşi – eseuri despre Don Quijote sau despre viaţa animalelor, completate de un „Decalog al scriitorului”. Partea a treia a romanului constă dintr-o selecţie de aforisme, zicători şi maxime publicate în suplimentul de duminică al ziarului El Heraldo de San Blas, oraş în care trăieşte doctorul Torres, pentru ca, în fine, cartea să se încheie cu aşa-numitele „colaborări spontane”. Prin intermediul figurii lui Eduardo Torres, scriitorul Augusto Monterroso ne oferă o satiră muşcătoare a iluziilor vieţii intelectuale şi a stupidităţii umane, totul învăluit în ironia cea mai fină.

„Romanul lui Monterroso e accesibil, concis, plin de umor negru şi paradoxuri. El obişnuia să spună: Cititorilor mei le place să fie scuturaţi, să li se arate cît de caraghioşi sunt oamenii. Se ferea de metafore spunînd că ele îi fac fericiţi numai pe scriitorii nedăruiţi.” (The Independent)

„Proza ingenioasă a lui Monterroso e dominată de inteligenţă sofisticată şi de întîmplări povestite cu ingeniozitate.” (Kirkus Review)