Pe lângă ameninţările politico-militare explicite la adresa securităţii internaţionale, în ultimii ani se discută şi despre ameninţări provocate de consumul intensiv de resurse naturale. Sentimentele de teamă la nivel global au fost alimentate de expansiunea galopantă a producţiei, a creditului şi a consumului în Occident şi de ascensiunea fulminantă a economiilor cu dinamică mare de dezvoltare.
S-a ajuns la o psihoză a epuizării rapide a resurselor, întreţinută interesat şi de mass-media, de afacerişti, speculatori financiari şi politicieni. Materiile prime energetice, consumate cu „lăcomie”, vor fi printre cele dintâi rezerve epuizate. Actorii de pe scena internaţională se vor arunca în nesfârşite „războaie” pentru resurse şi energie, pentru a-şi satisface necesităţile în creştere vertiginoasă. De altfel, nu o dată asemenea „semnale de alarmă” şi „isterii” bine calculate au justificat doctrinar şi economic rafinate operaţii de control politic şi militar.