„Haideţi, domnilor critici, să ne facem treaba din mers, fără crispare, cu bucurie şi savuros, pe cât posibil! Prea multă morgă lasă loc şi prostiei cu monoclu, la papion, de ce ne-am erija în fantoşele preoţeşti ale unui cult care nu există? Prin sălile de lectură ale bibliotecilor publice, în edituri şi la mesele redacţionale altfel de citit se practică. Vă invit împreună cu toţi ceilalţi cititori în care nevoia de dreaptă judecare stă alături de spiritul ludic, să serviţi din platourile de faţă, să dansaţi pe ritmurile acestui jazz etnic, cu nuanţe ardeleneşti, şi să ne dăm întâlnire până la reuniunea anuală următoare.” – Ovidiu Pecican