PERRY ANDERSON/WANG CHAOHUA – REVOLUȚII ÎN OGLINDĂ -fragment din introducere: „Războiul Rece s-a încheiat de mai bine de două decenii. Cândva impozanta Uniune Sovietică s-a dizolvat în cincisprezece state, dintre care niciunul nu are un sistem industrial complet. După privatizările dezastruoase de sub Elțîn și o perioadă de prosperitate economică bazată pe exploatarea resurselor petroliere sub Putin, Rusia a alunecat din nou în stagnare economică. În comparație, China, condusă în continuare de Partidul Comunist, însă integrată din punct de vedere economic în piața capitalistă globală, a devenit a doua cea mai mare economie a lumii, cu un sistem industrial complet care se tot înnoiește. În 2012, un istoric în vârstă născut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, privind înapoi în istorie, compară Revoluția Rusă și Revoluția Chineză pentru a vedea ce anume a făcut ca cele două țări să aibă destine diferite. El este interesat mai ales de China, încredințat fiind că această țară este încă pusă în mișcare de energia cinetică a revoluției, o energie epuizată în schimb în cazul Rusiei.Una este să susții că în prezent China este mult mai prosperă economic decât Rusia, lucru cu care majoritatea oamenilor ar fi de acord; cu totul altceva e să identifici legăturile dintre starea de fapt din prezent și revoluția din prima parte a secolului XX. Comparația lui Perry Anderson a atras critica lui Wang Chaohua, aflată în exil politic în Statele Unite. Wang insistă că analiza lui Anderson este asimetrică și că eșuează în aprecierea rolului istoric al Rusiei și în înțelegerea condițiilor istorice concrete în care conducătorii ei au dat greș; și că, totodată, Anderson nici nu acordă suficientă atenție părții întunecate a revoluției și dezvoltării Chinei. Această dezbatere, cred eu, ar trebui să fie de interes pentru toți intelectualii preocupați de traiectoria contemporană – economică și politică – a țării lor, în România și China. Înainte de 1962 ambele țări considerau Uniunea Sovietică drept „fratele mai mare” din tabăra socialistă și ambele au resimțit din când în când asuprirea Moscovei. Când „fratele mai mare” a dispărut, ambele au avut un sentiment de eliberare. Totuși, ambele au simțit curând gustul amar al neoliberalismului. Ca intelectual chinez, nu am suficiente cunoștințe despre România, însă din câte îmi pot da seama instalarea bruscă a democrației liberale și a privatizării nu a adus prosperitate poporului român. China a avut mult mai mult succes din punct de vedere economic, însă și noi avem de-a face cu dezintegrarea comunităților, cu creșterea decalajului dintre bogați și săraci și cu cea a tensiunilor interetnice. Perry Anderson a luat notă de toate aceste evoluții recente. În mod evident, însă, în această dezbatere el pare a fi mai încrezător în robustețea moștenirii revoluționare a Chinei. „(ZANG YONGLE)