luni nu. marţi nu. miercuri și joi sigur nu.
duminică ai ajuns la capătul călătoriei
și nu te mai miră nimic.
nici măcar oasele tale sfărîmate cu ani în urmă
sau luna plină care împarte
pentru totdeauna
casa în două.
din întunericul camerei privești pe fereastră
și nu simţi încă izbăvirea
auzi doar cum se rup singure
crengile cireșilor
pline de flori
care nu mai vor rodul.