Cunoaşterea riturilor şi ritualurilor funerare ale diverselor comunităţi, din diferite perioade de timp, constituie una din cele mai dificile probleme ale cercetării ştiinţifice, atât datorită complexităţii fenomenului în sine cât şi a aşa numitei „opacităţi” a descoperirilor arheologice. În aceste condiţii, abordarea unui astfel de subiect necesită atenţie deosebită, atât din perspectiva modalităţii de structurare a datelor existente, dar şi din punct de vedere a tipurilor de formulări interpretative adoptate.

Iniţial, prezenta lucrare se dorea un demers sintetic asupra practicilor funerare din perioada neo-eneolitică de pe actualul teritoriu al României, scopul principal fiind acela de-a sistematiza într-o formă actualizată datele privitoare la problematica respectivă, din segmentul de timp propus. În bună parte, demersul respectiv a fost respectat, însă, modul actual de concepere al lucrării depăşeşte cu mult obiectivele propuse iniţial, tipul de discurs adoptat vizând obţinerea unei „imagini alternative” asupra fenomenului funerar, distinctă de cea construită până în prezent de arheologia românească.