ROMÂNIA CA O SCARĂ DE BLOC COMUNIST

În mod nefiresc, a ajuns să ne ţină în viaţă nu speranţa, ci credinţa că mereu se poate şi mai rău – alţi preşedinţi de scară sau administratori de bloc, care să-l susţină cu o şi mai mare putere pe Fanfaronul american, cei care stau în aşteptare, Fanfaronul al II-lea, gata să ia locul Întâiului de îndată ce acesta ar fi suspendat, belicosul ţarevici, care se face din ce în ce mai auzit, cruciaţii de mucava de la noi etc.

Poate că textele cuprinse în acest volum nu sunt decât revizitări ale lui Kafka şi Orwell împachetate într-un frust jurnal despre politicianism. Sau poate că ele nu sunt decât nişte ecouri slabe ale distopiilor pe care le-am scris în tinereţe. Cert este că ceea ce m-a făcut să le scriu şi să grăbesc publicarea lor este că ele aduc cu un instantaneu literaturizat al societăţii româneşti actuale.

Un avertisment că majoritatea a ajuns să creadă într-un nonsens, acela că există un tipar democratic care trebuie impus cu forţa, abuziv, aici şi aiurea în lume, când democraţia este de fapt o construcţie permanentă, care necesită o grijă permanentă, întocmai ca şi creşterea unui bonsai.