Dacă există sau nu un complex psihologic modelator de mentalități pe scena mozaicată a Europei Centrale și Răsăritene e o preocupare ce și-a făcut loc în filosofia culturii și antropologie, la nivel internațional, încă de la începutul secolului trecut. Această teorie a omului medioeuropean este tratată în cartea de față într-o manieră surprinzătoare și provocatoare, dincolo de genetică, educație și circumstanță, cu argumente bazate pe comportamentul istoric: și românitatea ține de spațialitatea medioeuropeană, națiunile fiind comunități imaginate, definite mai degrabă de coeziune culturală decât de teritoriu. Ovidiu Pecican își susține teza într-o manieră comparativă, prin raportare la celelalte popoare, și prezintă câteva tipologii fundamentale ale modernității românești perpetuate în literatura celor patru mari clasici și în scrierile lui Cioran și Ionescu. Amplul eseu al lui Ovidiu Pecican sintetizează particularități ale psihologiei poporului român așa cum se conturează ele din surse dintre cele mai variate, la scriitori, dar și la istorici ori alte personalități culturale.