Din acest punct, povestea poate decurge în nenumărate feluri. Iar când tipul în cauză este David Sedaris însuși, posibilitățile sunt infinite, iar rezultatul este mereu același: întâmplări pline de umor și spuse cu mult har, care impresionează profund.

În această colecție nouă de eseuri, Sedaris vorbește, printre altele, despre ținuta de seară a tatălui său (bluză și chiloți), despre prima sa colonoscopie (remarcabil de plăcută) și despre momentul în care a vrut să cumpere scheletul unui pigmeu ucis. Ideea de bază? Sedaris transformă cu multă dibăcie fiecare eseu într-o poveste de dragoste. Vorbește despre cum este să ai o relație de lungă durată, în care iubești și ești iubit, despre ce înseamnă să ai familie și despre cum este posibil, în ciuda tuturor absurdităților cu care te încearcă viața, să ajungi să te iubești pe tine. Să explorăm diabetul cu bufnițe dovedește încă o dată de ce David Sedaris este considerat „cel mai amuzant scriitor din America”.

Din perspectiva lui Sedaris, maturizarea pare un proces nou și remarcabil și asta nu pentru că viața lui ar fi fost prea diferită față de viața oricăruia dintre noi, ci pentru că pur și simplu privește cu alți ochi experiențele de zi cu zi. Este absolut normal să râdem la poveștile amuzante care abundă în Să explorăm diabetul cu bufnițe, după cum nu este nicio crimă să rămânem oameni.

David Carr, New York Times Book Review