„Prezenta culegere de articole este de natură să ofere accesul la cele mai nepătrunse pliuri ale personalității gazetarului, să pună într-o lumină nouă personalitatea plurivalentă a celui care avea să devină Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. Multe dintre etichetările encomiastice sau defăimătoare ale celui care, mai târziu, avea să dea măsura valorii sale ca fondator, organizator și catalizator al Rugului Aprins – o simbioză între cult și cultură ce a marcat indelebil spiritualitatea românească din sec. al XX-lea – se întemeiază și pe cunoașterea trunchiată, incompletă a operei sale jurnalistice. Prin adâncirea cercetării, se acreditează ideea că directorul Sandu Tudor a vegheat ca revista Floarea de foc să nu alunece spre statutul de simplă portavoce a sistemelor ideologice din peisajul politic atât de eterogen al României interbelice, așa cum s-a întâmplat cu multe alte publicații ale vremii.” Carmen Ciornea