Cum a fost receptat, teoretic și publicistic, cum s-a manifestat, practic, expresionismul teatral pe scena românească (de la dramaturgie la spectacol)?
Ion Cazaban, eminent istoric și critic de teatru, demonstrează că, deși nu s-a manifestat într-o formă „pură“, acest curent a exercitat o influenţă incontestabilă, cu toate că subestimată: de la primele ecouri datorate actriţei Marioara Voiculescu, apoi realizatorului german Karl Heinz Martin, trecând, în anii ’20–’30, prin tentativele actriţei Dida Solomon sau prin disponibilitatea creatoare a regizorilor Soare Z. Soare, V. Bumbeşti, V. I. Popa, I. Sternberg, A. I. Maican, Ion Sava, Ion Olteanu, a scenografilor G. Löwendal şi Th. Kiriacoff, ajungând la Lucian Blaga și Ion Sava, autorul duce analiza în contemporaneitate, oprindu-se la spectacolele realizate de Horea Popescu, A. Manea, Cătălina Buzoianu, Alexa Visarion și chiar Silviu Purcărete.