Este o sinteză istorică a ceea ce a însemnat evoluția decorului de teatru, pe scenele noastre, de-a lungul secolului XX.

Sunt marcate determinantele și etapele acestei evoluții, diferite în anii 1900-1915; 1918–1947; 1948–1955; 1956–1989; 1990–2000. Odată cu impunerea scenografului ca un creator necesar elaborării spectacolului teatral, numele său devine cunoscut și este tipărit pe afișele de premieră. (Victor G. Ștefănescu este primul nostru scenograf arhitect care, în anii 1905 – 1914, a contribuit la schimbarea de concepție asupra decorurilor, trecând de la cele picturale la cele plastice și arhitecturale).