Ce-ar putea avea în comun saga unei familii din Cehoslovacia comunistă, clonarea lui Hitler, muzica lui Haydn, organizarea expoziţiilor universale la Praga, un jefuit ce coalizează cu jefuitorul în noaptea invaziei din 1968, crapul de Crăciun şi străvechea civilizaţie a hitiţilor? În mod obişnuit, mai nimic, dar când toate aceste teme încap pe mâna unui prozator de mare talent, care le îmbină cu migală de miniaturist şi pasiunea unui amator de puzzle-uri complexe, rezultatul e un roman fascinant.
Scrisoare de dragoste în scriere cuneiformă este în același timp o înduioşătoare cronică a unei complicate poveşti de dragoste și o meditaţie asupra ororior războiului şi a mutaţiilor profunde pe care un regim opresiv şi totalitar le poate produce în mentalul unui popor. Fiecare personaj este deopotrivă învins şi învingător, adună răni adânci pe care le ascunde cu grijă, dar refuză să capituleze în fața istoriei. Deosebit de emoţionantă este umanitatea care transpare la tot pasul, nevoia de dragoste, înţelegere şi acceptare a omului şi lupta pentru supravieţuire în cadrul unui sistem care sileşte la compromisuri dureroase, de la adulter și trădare la simularea nebuniei și recluziune socială.

„[...] Precum un ogar de curse flămând și dezlănțuit, rămas singur pe pista de concurs, autorul se aruncă asupra unor motive narative care ar rezista și ar convinge și ca povești de sine stătătoare, le combină, inserează pe parcursul acțiunii elemente de mit, de science-fiction, de grotesc, digresiuni în aparență nelalocul lor. El simulează că nu i-ar fi suficientă tema de mare forță a deținutului politic din anii ’50, reprezentată prin povestea lui Josef, a cărui soție cedează, până la urmă, insistențelor unui torționar, fost prieten comun și coleg de liceu al amândurora, ceea ce îi va traumatiza și va schimba relațiile dintre ei pentru tot restul vieții. [...] Tocmai aceste „viraje“, elemente de montaj, salturi, acest arbitrar narativ pe alocuri bolovănos, tocmai aceste elemente fermecătoare de stil ale lui Zmeškal m-au fascinat cel mai mult. Pe de altă parte, scena întâlnirii lui Josef cu fiica sa după întoarcerea din lagăr mi se pare una dintre cele mai puternice și mai intense pe care mi le-a oferit literatura cehă a ultimilor ani. Prin schimbarea discretă a tonurilor majore și minore, autorul a reușit să descrie într-un mod extrem de pătrunzător atmosfera ultimilor șaptezeci de ani din existența acestei țări.“

Jan Rejžek,
LIDOVÉ NOVINY, 2008