Scrisori către T, volum îngrijit de poetul Adrian Alui Gheorghe, cuprinde scrisorile adresate de Aurel Dumitrașcu Tudoriței, femeia în jurul căreia s-a concentrat o parte însemnată din energia poetului. După absolvirea licelui din Borca, comuna natală, Aurel Dumitrașcu lucrează ca profesor suplinitor la școala din aceeași localitate. Aici o întâlnește pe T., eleva care-i va răvăși viața și spre care i se vor îndrepta scrisorile vreme de opt ani, din 1982 până în 1990, când moare la spitalul Fundeni din capitală. Mărturisind stări care trec de la iubirea exaltată la cea mai grea suferință, Aurel Dumitrașcu face din T. nu doar destinatarul deseori tăcut al scrisorilor, dar și confidentul notelor epistolare care completează, în multe cazuri, jurnalul Carnete maro, publicat postum, în 2001. Alcătuind un roman de dragoste din care nu lipsesc nici speranțele, nici închipurile și nici deziluziile presupuse de diferențele tot mai marcante dintre cei doi protagoniști, Scrisori către T readuce în atenția publicului o figură importantă a optzecismului românesc. Mai mult, fotocopiile manuscriselor prezente la finalul volumului sporesc valoarea acestuia.