Aceasta carte a aparut pentru prima oara in 1946 si cuprinde mai multe articole publicate de René Guénon in revistele Le Voile d'Isis si Etudes Traditionnelles intre 1932 si al Doilea Razboi Mondial. Tema abordata este „calea initiatica” drept tel al existentei umane din punct de vedere traditional.

Asa cum a explicat pe larg si in alte lucrari ale sale – Omul si devenirea sa dupa Vedanta, Simbolismul crucii, Starile multiple ale fiintei – René Guénon foloseste conceptul de traditie pentru a numi „ceea ce este transmis”, ceea ce ajunge la noi printr-un gen de cunoas-tere care nu este rationala, ci revelata, si care se refera la Principiul unic, la ceea ce este esential, la Dumnezeu in ultima instanta.

Pentru ca o fiinta sa poata fi initiata, trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: sa aiba o predispozitie naturala care o califica; sa se ralieze la o organizatie traditionala care are o filiatie neintrerupta; sa treaca anumite teste sau incercari; sa primeasca transmisia unei influente spirituale.

Odata primita initierea, ea nu mai poate fi respinsa: initiatul nu se poate sustrage din organizatia din care face parte dandu-si demisia, cum ar face daca ar fi vorba despre o grupare profana. Influenta spirituala pe care a primit-o il insoteste mereu de acum inainte, fiind ca o „a doua nastere”.

Prin analiza clara si pertinenta, autorul ofera o imagine justa a ceea inseamna in mod traditional o initiere, ajutandu-ne sa o distingem de tentativele de imitatie periculoase care deja incepusera sa invadeze domeniul spiritualitatii in timpul vietii lui Guénon, si in zilele noastre cu atat mai mult.

*

„[…] ezoterismul este, cu adevarat, in raport cu exoterismul religios, ceea ce este spiritul in raport cu corpul, asa incat, daca o religie a pierdut orice punct de contact cu ezoteris-mul, nu mai ramane decat «litera moarta» si formalism neinteles, caci ceea ii dadea viata era comunicarea efectiva cu centrul spiritual al lumii, care nu poate fi stabilita si mentinu-ta constient decat prin ezoterism si prin prezenta unei organizatii initiatice veritabile si regulare.”
„[…] eficacitatea riturilor este in intregime independenta de ceea ce valoreaza in el insusi individul care indeplineste ritul; aici conteaza exclusiv functia, si nu individul ca atare; cu alte cuvinte, conditia necesara si suficienta este ca acesta sa fi primit in mod corect puterea de a indeplini un asemenea rit; n-are nicio importanta daca nu-i intelege cu adevarat semnificatia si chiar daca nu crede in eficacitatea lui, acest fapt neputand impiedica ritul sa fie valabil daca toa-te regulile prescrise au fost respecta-te cum trebuie.”

René Guénon