Ideea mea e să ne ţinem cît mai aproape cu putinţă de subiectivităţile veacului. Nu de subiectivitatea oarecare, ci de cea care se raportează explicit la secolul însuşi. Obiectivul e de a încerca să vedem dacă sintagma “secolul XX”, dincolo de simpla numărătoare empirică, posedă o oarecare pertinenţă pentru gîndire. Întrebuinţăm o metodă de maximă interioritate. Problema nu e să judecăm secolul ca pe un dat obiectiv, ci să ne întrebăm cum a fost el subiectivat, să surprindem secolul pornind de la convocarea sa imanentă, ca o categorie a secolului însuşi. Documentele privilegiate vor fi, pentru noi, textele (sau tablourile, sau secvenţele…) care privesc sensul pe care secolul îl capătă pentru actorii secolului însuşi. Sau care fac din cuvîntul “secol”, în condiţiile în care acest secol e în desfăşurare, sau chiar abia la început, unul dintre cuvintele lor de ordine. Alain Badiou