O istorie subiectivă a primei părți a secolului XX, iată ce ne oferă acest volum. Elisabeta Odobescu-Goga, tânără din lumea aristocrației autohtone, este cea a cărei subiectivitate se constituie în carte grație intențiilor și eforturilor sociologului Zoltán Rostás. Textul este constituit din două părți: mai întâi transcrierea convorbirilor pe care „coana Lizica“, numită așa de la vârsta de cinci ani, le-a purtat la 94 de ani cu Zoltán Rostás, apoi jurnalul ținut de aceeași Elisabeta Odobescu-Goga în perioada Primului Război Mondial. Inedit este tocmai acest paralelism care se naște între însemnările „la cald“ și privirea înapoi aruncată asupra acelorași evenimente, după 70 de ani de la petrecerea lor.