„Un nor acoperă suprafața soarelui și, pe măsură ce lumina se schimbă, devin conștientă brusc de apele adânci și întunecate ale lacului, ascunse sub mulțimea de crini.
Pe creasta dealului de deasupra noastră, o căprioară roșcată privește în tăcere în jur, făcându-se nevăzută atunci când îmi ridic capul pentru a-i întâlni privirea. Apoi umbrele dispar și revine lumina soarelui. Aud din nou cântecul ciocârliei de pe versanții de deasupra noastră. Mi-aș dori să aibă cuvinte, ca să-mi poată spune tot ceea ce știe.
Căci și acest loc – ascuns deasupra mării, înconjurat de dealuri – este unul al tainelor. Este un loc unde au început și s-au sfârșit vieți. Un loc unde singurii martori au fost ciocârliile și căprioarele.”