Înamorat de etern, Thibon nu poate fi prins într-o singură formulă. „Orice măreție, spunea el, este una cu măsură”. Opera lui vie, care transcende toate categoriile, este, de aceea, un elogiu al măsurii umane, expresia unui spirit original, autentic și non-conformist. Ea este, de asemenea, o invitație la un dialog de la egal la egal. Thibon vrea ca cititorii lui să-i prelungească ideile, să le conteste și să le reformuleze. Așa cum îi mărturisea odată Thibon prietenului său Pierre Boutang, „orice moștenire nu este un talisman, ci un instrument”. Scrierile sale se vor a fi un astfel de instrument util; ele ne provoacă și ne seduc în același timp. Capitalul de înțelepciune pe care ni-l transmit nu e o literă moartă; el cere a fi recreat, clipă de clipă, în funcție de aspirațiile noastre. Este exact ceea ce Convorbirile de față ne îndeamnă să facem.
„În această carte, este vorba neîntrerupt despre credință. Iar noi o publicăm sub semnul unui act nou de credință, care constă în a acorda credit inteligenței și sufletului cititorului pentru a umple lacunele și a prelungi contururile abia schițate aici. În sfârșit, pentru a ghici, dincolo de imperfecțiunea limbajului, acele realități primare și ultime pe care am vrut să le mărturisim și pe care niciun cuvânt omenesc nu le poate exprima.”