Sezonul cireselor

... când mâna destinului mă așează pe drumul meu, parcă erup vulcanii, mă îmbrățișează marea pe dinăuntru, plouă cu stele căzătoare printre artificii și inima bate accelerat.

În acea clipă, simt profund că sunt un ocean de emoții, pulsul îl simt până în tălpi și lumea nici că mai există. Viața se trăiește cu atâta intensitate înăuntrul meu, încât mă duce cu viteză în Eden și mă simt Eva ta.

Să derulăm puțin firul Ariadnei. Sunt singură în trenul de întoarcere spre București din Cluj-Napoca. Privesc peisajul din ce în ce mai verde, cireșii sălbatici cu fructe mici de tot, verzi și necoapte, proaspăt ieșite din florile scuturate de vânt, și mă relaxez tot mai mult în timp ce mintea explorează în voie instantanee din călătoria de serviciu, scurtă, dar intensă.

Eram total nepregătită să mă reîntâlnesc cu destinul. De unde să știu ce tocmai urma să trăiesc? Șinele scrâșnesc și trenul oprește în gara din Brașov.

Forfota oamenilor care coboară cu bagaje încărcate și gălăgia de pe peron mă fac să-mi întorc privirea spre partea opusă...