Prefață: Maurizio PORRO

În această carte, regizorul își face socotelile: l-a pus în scenă de douăsprezece ori pe Shakespeare, începând cu Richard al II-lea, în premieră națională în Italia, în 1948. În carte se vorbește însă despre trei autori iubiți sau dintre cei mai iubiți de regizor. Dacă Visconti cere să-i fie scris pe mormânt că-i iubise nespus pe Verdi, Shakespeare și Cehov (cine nu-i iubește, de altfel?), Strehler ar fi putut să ceară să-i fie scris pe mormântul de la Trieste numele maeștrilor săi: Shakespeare, Brecht și mult iubitul Goldoni. […] Dintre acești trei magnifici tovarăși de viață și de scenă se ramifică, în mod firesc, alte căi şi influenţe, ca și cum cariera lui Strehler ar fi fost și a fost, de fapt, un monolit de genialitate expresivă, un tot unitar, un puzzle al personalității sale. […] Avem sute de spectacole născute sub semnul unei măiestrii care se hrănește, la rândul ei, din autorii care îl inspiră și îi dau sugestii. O empatie cu două fețe care conduce personalitatea unui mare regizor, mereu respectuos până la ultimul cuvânt, de pe ultimul rând, la întâlnirea cu mari scriitori ce nu s-au suprapus niciodată, fără să schimbe o virgulă din text, dar completându-i cu geniul său teatral, într-un mod aproape paranormal. Cu dorința de a transmite idei și speranțe, dar și cu melancolia și deloc ascunsa disperare care face parte din natura trecătoare a teatrului, pe care Strehler o cunoștea bine și care este evidentă în tulburătoarele scrisori pe care le trimitea actorilor la începutul și la finalul reprezentațiilor unui nou spectacol. […] Timp de cincizeci de ani a ținut să spună povești pentru a se simți mai bine și a ne face să ne simțim mai bine, mai uniți, mai complici.

Maurizio Porro

• Proiect co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabillitatea beneficiarului finanțării.
• Această carte a fost tradusă cu ajutorul contribuţiei pentru traducere acordată de Ministerul Afacerilor Externe și al Cooperării Internaţionale din Italia.

Giorgio Strehler (Trieste, 1921 – Lugano, 1997), actor, regizor și director de companie, este considerat, alături de Brook, Grotowski și Bergman, drept unul dintre cei mai influenți regizori ai secolului XX. A regizat peste două sute de piese și opere, preferând autori precum Goldoni, Shakespeare, Brecht și Pirandello sau compozitori precum Verdi și Mozart. În 1947, împreună cu Paolo Grassi și Nina Vinchi, a fondat Piccolo Teatro din Milano. La începutul anilor 1990, ia naștere, la ideea și sub coordonarea lui, Uniunea Teatrelor Europene la Paris. A fost membru al Parlamentului European din partea Partidului Socialist Italian (1983-1984) și senator al Stângii Independente (1987-1992).