„Şi tu eşti singur?” este un thriller psihologic, care conţine patologii psihologice, deznădejdi sentimentale, confesiuni nedesluşite, melancolii amare. E o carte despre singurătatea lumii, dedicată celor solitari, semenilor care, chiar dacă se află zilnic sau clipă de clipă înconjuraţi de multă lume, – sunt singuri – singuri – singuri.”

Nicolae Dabija

Credeam că voi scrie o poveste de iubire. Dar eroina principală s-a opus. Am intrat în lumea ei şi m-am înspăimântat: era o lume a durerii, cu oameni părăsiţi şi trişti, adeseori neînţeleşi de cei apropiaţi. Odată am întâlnit-o prin oraş. Nu m-a recunoscut. A trecut pe lângă mine, fără să mă vadă, apoi mi-a spus:

- Singurătatea e de vină. Când te cuprinde, îţi întoarce vederea spre interior... Ai ochi doar pentru întunericul din tine.

În aceeaşi zi, am luat stiloul în mână ca pe o daltă cu care aveam de gând să sparg un zid -zidul însingurării...

Sunt convins că nu există om care să nu aibă nevoie de o fereastră de lumină...

Aurelian Silvestru

“Două lucruri ne trebuie pentru fericire: o dragoste și o vocație, ambele-adevărate!”

“Singurătatea e de vină. Când te cuprinde, îți întoarce vederea spre interior...Ai ochi doar pentru întunericul din tine.”

“Ești un învins din clipa când te resemnezi.”

“Știi când ajungi să fii înțelept? m-a întrebat cu o zi-două înainte să-și piardă luciditatea. Când simți că mori...și te cuprind regretele... Arunci peste trecutul tău o ultimă privire, îți dai seama că ai greșit, ai vrea să schimbi câte ceva sau,cel puțin,să ceri iertare celor pe care i-ai nedreptățit,dar nu ai timp...E o mare nedreptate să înțelegi asta, când nu mai poți schimba nimic.”

“Am fost la capătul lumii...Știi unde este capătul lumii? Acolo unde începe să simți dorul de casă.”