Poetul Sorin Ivan își adjudecă partea sa din existența imprevizibilă în timpul unei maladii care a răvășit lumea și o convertește în poezie, pe măsura sensibilității sale, filtrează o lume și oprește imagini, detalii, clișee pe care le preschimbă în secvențe semnificative […] Din punct de vedere strict estetic este interesantă și pilduitoare această conversie a unei perioade, desigur neplăcute, dar și foarte speciale și neobișnuite, în poezie și anume sub forma unei escaladări paroxistice a angoaselor. […] Volumul lui Sorin Ivan este o mărturie ce reiese din experiența unei sensibilități ultragiate, a unei conștiințe contrariate de destin. Horia Gârbea