Am avut ocazia să asist la o parte din repetiţiile pentru Uriaşii munţilor la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi, ocazie care a devenit şansa de a descoperi, ca observator extern, maniera de lucru a lui Silviu Purcărete. (…)

Desigur, oricât de atent şi de pătrunzător eşti, nu vei reuşi să descifrezi în totalitate mecanismele atât de complicate şi de fascinante ale creaţiei. Dar când e vorba de un artist ca Purcărete, care are o semnătură puternică, poţi structura un crochiu în privinţa stilului său de lucru. Acest crochiu m‑a interesat şi l‑am schiţat din mai multe linii: alegerea unui text, dramatic sau literar, tratarea lui scenică, echipa de realizatori, lucrul cu actorii, spaţiul, muzica, luminile, organicitatea viitorului spectacol. Asupra acestor direcţii mi‑am concentrat analiza, fiecare devenind capitole şi subcapitole. Pe lângă observaţiile şi consemnările directe, material documentar mi‑au fost o bibliografie de referinţă, cărţi şi periodice, declaraţii directe ale câtorva dintre cei cu care Purcărete a colaborat şi colaborează îndeaproape. Adiţional, am inserat şi precedentele mele referiri la montările sale, precum şi lista spectacolelor sale de teatru şi operă.