Patima oferă leacuri celorlalți monștri care, de când locuiesc în Saad, au tot mai multe probleme omenești, una dintre ele fiind faptul că au început să viseze noaptea, Sirina povestește despre cum a ajuns să plece din Mare, Apă iese la vânătoare în Pădurea Adormită, pentru prietenul lui, Vale, un om, se gândește la fata de care nu se poate apropia și face o descoperire. În Maad, odată cu încheierea carantinei, Iona află că de-acum înainte trebuie să aibă grijă de cineva care i-a fost mereu în preajmă. Deși epidemia care a îngrozit oamenii pare a fi pe sfârșite, experimentele pe Homo monstrum continuă, iar peste mulți ani, Despina îi povestește cuiva despre cum și-a trădat odată prietena.
O împletire de realism, fantasy și SF în unsprezece povestiri, unsprezece piese dintr-un puzzle, despre o lume supravegheată în permanență, în care monștrii trăiesc alături de oameni.
„Dar pânza de păianjen mai avea și o altă semnificație. De-a lungul vieții, oamenii țes fire de la ei la alții. Cu fire nevăzute și moi, mai lipicioase sau mai scurte, țes o pânză interumană. Să te agăți de oameni este, a început Apă să înțeleagă, este cel mai bun mod, poate chiar singurul, de a rămâne în viață și, mai ales, de a rezista în ea.
Fire nevăzute și moi, mai lipicioase sau mai scurte, care pot fi rupte oricând de un singur corp. Corpul cuiva care a murit sau al cuiva de care te-ai îndrăgostit. Ceea ce oamenii numesc o tragedie. Poate că dezastrul cel mai mare îl face un corp care te respinge. Mai poți trăi apoi cu pânza ruptă? Toate firele se vor lipi de propriul tău corp, se vor înfășura în jurul tău, te vor sufoca.Diana Geacăr (n. 1984) este scriitor și traducător. A publicat trei cărți de poezie: bună, eu sunt diana și sunt colega ta de cameră (Editura Vinea, 2005, Premiul Național Mihai Eminescu – OPERA PRIMA), Frumusețea bărbatului căsătorit (Editura Vinea, 2009, Premiul Marin Mincu), Dar noi suntem oameni obișnuiți (Editura Cartea Românească, 2017); un volum de proză scurtă: Cine locuiește la subsol(Editura Paralela 45, 2018, Premiul Iocan pentru cea mai bună carte de proză scurtă, nominalizări la Premiul Discuția Secretă Grand Prix pentru Cea mai bună carte a anului, Premiile Sofia Nădejdepentru Literatură Scrisă de Femei și Premiul PEN România) și un roman pentru copii: Ce văd dragonii (Editura Polirom, colecția Junior, 2019, mențiune specială a juriului la Concursul de manuscrise de literatură pentru copii Polirom Junior, 2018). Este cotraducător al antologiei Poeme alese, de Anne Sexton (Editura Tracus Arte, 2019) și al antologiei bilingve Portrete de frontieră (Editura KLAK, Germania, 2017, coord. Rodica Draghincescu). A tradus mai multe cărți de literatură contemporană și de literatură pentru copii din limbile engleză și franceză. Trăiește în Târgoviște împreună cu familia.