Orasul smart este un oras viu, asemanator, intr-o oarecare masura, unui organism viu. Transportul si mobilitatea, elemente regasite in arterele rutiere, bulevardele pietonale, pistele de biciclete, in rutele sistemului de transport public de suprafata sau subteran, reprezinta ceea ce sistemul sangvin este pentru un organism viu. Institutiile administratiei publice - primaria, universitatile, scolile - sunt creierul. Musculatura ar fi reprezentata de companiile de utilitati publice - salubritate, termoficare etc. Orasul smart respira prin spatiile verzi pe care le are si pulseaza asa cum inima o face gratie atractiilor cu care este inzestrat - muzee, teatre, cinematografe, spatii de joaca pentru copii etc.

De asemenea el are cicatricele sale - gropile de gunoi, cladirile in ruina, cartierele rau famate; toate acestea reprezinta micile (sau marile) lui defecte.

Legaturile cu exteriorul: gari, aeroporturi, porturi si universitati (pare ca ne repetam, dar pe acestea din urma le-am adaugat pe lista, desi le-am asociat si creierului, gratie burselor acordate studentilor si mobilitatii cadrelor didactice), pot fi asociate simturilor si abilitatilor de comunicare ale unui organism viu. Asa cum acesta, multumita vazului, auzului etc. invata lucruri noi, asa orasul prin cetatenii care calatoresc, se imbogateste cu cunostintele acestora si astfel, materializandu-le, evolueaza.

Nu este nimic intr-un oras care sa nu poata fi asociat unui organism viu complex, ceea ce ne face pe noi, cetatenii, cei care vrem o imbunatatire a calitatii vietii, sa ne dorim medici... medicii spatiilor urbane, spatii care astazi, veti vedea pe parcurusul acestui volum, se dezvolta cu o viteza mai mare decat cea a organismelor vii.