Democrația este parte a proiectului societății moderne, alături de industrializare, stat de drept bazat pe libertăți și drepturi fundamentale ale cetățeanului și omului, morală universalistă, artă a trăirilor oamenilor, cultură bazată pe știință și reflexivitate. În virtutea rolului organizator și motor al politicii, modernitatea a presupus democrația. De calibrul acesteia depind triumfurile ei.
În contextul crizelor pe care le-am amintit, democrația însăși se resimte. Teoreticieni și politicieni de frunte vorbesc astăzi fără reținere de fragilizarea și chiar criza democrației. Indiciile factuale nu lipsesc. De pildă, în societățile democratice, procentul celor care declară că nu sunt consultați este în exces. Încrederea în reprezentanți este mică. Apatia electoratului a întrecut în multe țări normalitatea. Democrația s-a despărțit în multe locuri de meritocrație, de care era legată la origini și, cum ne spun analize contemporane, a cedat în fața mediocrației și stupidocrației. Democrații clasice sunt sub presiunea extremismelor politice.
O vastă manipulare a ocupat mass-media. Problemele cetățenilor nu se reprezintă și nu se rezolvă, astfel încât aceștia își pierd încrederea în democrație. Efortul de a construi viitorul imediat este redus. Digitalizarea este folosită ca instrument de manipulare și control exercitat asupra cetățenilor. O atmosferă de sfârșit de lume se așterne pe nesimțite. Soarta democrației este firesc să ne preocupe, ca cetățeni care au nevoie de libertăți, drepturi și decizii adecvate, ca oameni lucizi care trăiesc cu convingeri și ca persoane responsabile de viața lor și a celorlalți. Dar și ca oameni care știu din istoria recentă a Europei cât de scump s-a plătit alunecarea în dictaturi. De aceea, examinez în cele ce urmează soarta democrației plecând de la datele ei actuale. -- Andrei Marga