Avem deja formulate o serie de diagnoze ale societăţilor în care trăim: societate „a supunerii”, „a asimetriei”, „a vidului valorilor”, „a structurilor invizibile”, „a haosului”, „a cinismului”, „a mediatizării”, „a minciunii”, „a cunoaşterii”, „a informaţiilor”, „a comunicaţiilor”, „a manipulării extinse”, „a indiferenţei”, „a infantilismului”, „a turbulenţei”, „a riscului”, „a narcisismului”, „a cleptocraţiei”. Cum se pot corela toate acestea?
Opinia cărţii de faţă este că aceste diagnoze, date în cultura universală din zilele noastre, pot fi privite în bună parte ca epifenomene ale nesiguranţei. Ele sunt condiţii şi efecte, încoronări, în acelaşi timp, ale acesteia, premise şi fenomene din aceeaşi familie cu „nesiguranţa”. De aceea, în volumul de faţă, întreprindem încercarea de a face un pas înainte, profilând „societatea nesigură” şi indicând raportul cu „nesiguranţa” al diagnozelor deja existente.