Odată cu Socrate (470/469–399 î.Hr.), istoria filosofiei își schimbă direcția. Personaj aproape mitologic, ale cărui viață și operă au putut fi reconstituite doar prin intermediul mărturiilor, Socrate studiază natura chestiunilor etice și situează omul în centrul reflecției. „Revoluția lui Socrate“ nu a afectat doar conținutul filosofiei, ci i-a regândit și metoda. Socrate caută adevărul prin intermediul dialogului, pornind de la întrebări scurte și concrete. Un adevăr care nu este o dogmă, ci rezultat al unei investigații împărtășite. Critică și democratică, gândirea lui Socrate este un moment de referință fundamental în istoria filosofiei. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)