Ţinând seama de importanţa disciplinei Solfegiu, în procesul de învăţământ muzical, am sistematizat materialul părţii întâi, prezentat în lucrarea de faţă, în felul următor:
Primele solfegii, în număr de o sută, sunt destinate exclusiv studiului intonaţiei; partea ritmică este atinsă tangenţial.
Începând cu nr. 101, solfegiile sunt destinate studierii modului minor (la minor) sub diferite forme ale acestuia: natural, armonic şi melodic, dându-se o deosebită importanţă intervalelor mărite şi micşorate.
De la nr. 136 sunt introduse valorile de optimi, acordându-se atenţie problemelor ritmice.
De la nr. 301 solfegiile urmăresc să deprindă elevul cu intonaţiile muzicii noastre populare şi cu caracterul modal al acesteia. (Acest capitol urmează a fi dezvoltat în partea a doua, ca şi studiul cheilor).