Autorul a optat pentru clasificarea clasică, mai simplă şi mai operaţională: SPAŢIUL rustic/ urban; deschis/ închis; exterior/ interior; public/ privat. Fiecare categorie are subspaţii (alveole) cum ar fi: casa, odaia şi cele asimilabile ei. Spaţiul ficţional poate fi: liniar, circular, labirintic; poate fi extins până la nivelul cosmicului şi transcendentului sau contras până la nivelul corpului uman. Oricare spaţiu poate fi conotat pozitiv sau negativ. Spaţiul implică (conţine) un drum – mişcarea, călătoria. Aceeaşi categorie, formă de spaţiu, poate fi manipulată în cele mai diverse feluri şi scopuri, în mod subtil ori grosolan.
Studiul de faţă îşi propune un inventar fenomenologic al spaţiului în romanul românesc de la N. Filimon la G. Călinescu, alegând câteva opere considerate relevante pentru tema propusă. Exemplu şi model ia fost cartea lui Valeriu Cristea: Spaţiul în literatură – forme şi semnificaţii. „Prologul” ei – un frumos şi substanţial eseupoem închinat spaţiului literar.