Cei doi autori ne arată, între altele, că răspândirea ideilor, de-a lungul timpului, a stat la baza observaţiilor privind „universul mare”, al astrelor, şi al „universului mic”, adică al materiei înconjurătoare, acela care nu necesita un studiu elaborat ci mai ales o acceptare a micului sau chiar a nimicului. Astfel, nu este deloc de mirare că, dacă acest „univers mare” a primit modele şi reprezentări încă din cele mai vechi timpuri, „universul mic” a fost mult mai dificil de descoperit, el fiind mai degrabă o realizare a secolului al XX-lea şi a zilelor noastre.
Cartea pe care o aveţi în faţă este o experienţă antropologică a căutărilor, o incursiune în încercarea de a defini modelele esenţiale istorice despre lume şi divinitate.