A fost un aristocrat din secolul al XVIII-lea rătăcit, prin maliția vreunui zeu, în vremurile energiei nucleare, ale tehnofiliei și ale corectitudinii politice. Avea o cultură enciclopedică, un entuziasm cuceritor, îi plăceau insulele, poezia și femeile frumoase.

Etienne de MONTETY, Culture

La sfârșit de parcurs și de viață, Jean d’Ormesson ne amintește elementele esențiale care fundamentează existența, prin filosofia științelor și metafizică. Tonul devine pedagogic, în această serie de trei cărți cu un conținut apropiat, reunite sub titlul Speranța în moștenire, căci optimismul își păstrează rațiunile de a fi.
Critiques libres

Jean d’Ormesson (1925-2017), descendent al unei familii aristocrate franceze, este scriitor, jurnalist, filosof. Fost director general al cotidianului Le Figaro, membru al Academiei Franceze, al cărei ambasador mediatic a fost vreme de peste patruzeci de ani, Jean d’Ormesson este o figură de prim-plan a spațiului intelectual hexagonal, fiecare apariție a sa fiind deosebit de apreciate pentru erudiția dezinvoltă, arta conversației și umorul fin. Jean d’Ormesson a scris numeroase romane – amintim doar câteva: La Gloire de l’Empire (1971), Dieu, sa vie, son oeuvre (1981), Histoire du Juif errant (1991), La Douane de mer (1994), Presque rien sur presque tout (1996) – care scapă canoanelor clasice, împletind autobio-
grafia și ficțiunea, agrementând narațiunea cu digresiuni și anecdote personale, dar și cu meditații pătrun-
zătoare asupra trecerii timpului, adesea susținute de o reală informație științifică, totul într-o limbă franceză elegantă și rafinată. Trilogia Speranța în moștenire cuprinde ultimele texte scrise de Jean d’Ormesson.