„Poate constitui o nedumerire faptul că Hegel alege să examineze conceptul de destin, o formă de predestinare în care se găseşte fiinţă umană, deşi era preocupat de problema libertăţii. De fapt, ceea ce-l interesează pe Hegel este tocmai posibilitatea reconcilierii cu destinul, cum anume fatalitatea de a fi sub destin poate fi îmvinsă. Hegel a sesizat aspectul revoluţionar al mesajului lui Iisus, revenirea la viaţă pe care o oferă adepţilor lui. Transformarea în doctrină a acestui mesaj este înregistrată ca o pierdere, o reducere a legăturilor vii. Orice pietrificare a acestor legături, consfinţită de legi, nu este în măsură să conserve libertatea.” Dragoş Popescu
Rareori filosofii au fost aceia care să stăpânească lumea, având posibilitatea să schimbe ceva în ea.
Un singur caz este incontestabil, şi este asociat cu declinul unui imperiu. Deseori, însă, stăpânii lumii s-au proclamat filosofi. Niciodată însă o filosofie n-a ajuns să fie aplicată lumii. Căile pe care Ideea ajunge Realitate sunt, dacă nu necunoscute, foarte întortocheate.