„Problema esențială pe care o pune cartea lui Vitalie Ciobanu este aceea că există o relație importantă între sentimentul național și democrație în ciuda faptului că experiența politică a secolului al XX-lea ne arată că naționalismul a fost funest pentru democrație. Sentimentul național, merg eu mai departe în implicațiile acestei cărți, nu este același lucru și nu trebuie văzut în același fel, cu naționalismul, cel legionar sau cel comunisto-ceaușisto-securist.

Diferența, care devine vizibilă exact în momentul în care noi am depășit istoric ambele aberații, este aceea că sentimentul național admite democrația, ba chiar se bazează pe ea, în timp ce naționalismul de ambele feluri o face imposibilă. Meritul lui Vitalie Ciobanu este că restabilește cadrul firesc în care poate, și cred că și trebuie, rediscutat sentimentul național la români, anume cadrul în care el există de fapt în toate țările occidentale și central-europene. Jena, chiar spaima de a vorbi despre acest sentiment, indică tocmai faptul că noi încă trăim, poate inconștient, sub funesta dublă moștenire a celor două naționalisme; numai reluarea discuției în modul în care o face Vitalie Ciobanu poate astfel arăta că ne-am eliberat de ambele moșteniri.” (Sorin Alexandrescu despre Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova)