Proaspat sexagenar, am purces pe magistrala vietii spre Statia Tokyo. Metroul Bucuresti–Otopeni stagna in faza de proiect, iar „Statia Tokyo” pe traseul sau nici nu se inventase. Romania beneficia de un credit preferential din partea statului niponde vreo 340 de milioane de euro pentru metroul spre Otopeni, asa ca prioritatea economica a ambasadorului in Japonia ramanea Magistrala 6. De-ar fi sa-mi pun cenusa-n cap, judecat dupa acest obiectiv, mandatul meu a ramas deschis. Dar sa nu ne pripim cu concluziile, pana la ultima pagina a marturisirilor!

Radu Serban

Statia Tokyo, captivantul jurnal al lui Radu Serban, fostul ambasador al Romaniei in Japonia intre 14 martie 2012 si 14 august 2016, constituie punctul de plecare al unei reflectii asupra notiunii de cultura si civilizatie in termenii maximei alteritati. In afara de a pune in valoare propria sa experienta diplomatica dublata de o cultura prodigioasa, autorul exploreaza ceea ce Roland Barthes numea Imperiul semnelor, „o revolutie in proprietatea sistemelor simbolice”, o suita de coduri intr-o lume care inscrie conduita ca inalta performanta individuala. Fara a fi lipsit de o aeratie emotiva, decupand in exotism relevanta, jurnalul nipon al lui Radu serban reprezinta totusi analiza unui spirit lucid si polemic confruntat cu visul unui paradox. Japonia apare aici ca simbioza unica intre traditia tiparita in ritualitatea celui mai modest act al gesticulatiei cotidiene si universul hi-tech al uneia dintre cele mai avansate societati la confiniile cu utopia. Inevitabila si tentanta, marcata de punctuatia unui spirit critic, comparatia intre Orient si Occident, intre Japonia si Romania ofera chiar si prin ricoseu cititorului roman un profil identitar reflectat, coordonatele unor dialoguri posibile si o anecdotica de pitoresc balcanico-oriental.

Angelo Mitchievici