Hermeneutica literară salvează memoria? Felix Nicolau acreditează ideile culturale și istorice care hrănesc coruperea identității, ipocrizia și falimentul umanist, radicalitatea și conformismul, distopiile de ieri și azi.

Criticul se bazează pe felul cum luciditatea și experiența lecturii decid rafinarea vinovăției și a imaginariilor care primejduiesc realitatea, în texte despre criză și canon, despre ambiguitățile și ironiile semiotice într-o lume în continuă mișcare, din care spiritul critic a dispărut. Marius Miheţ

Tobă de carte, dar fără aroganța erudiției, știind să-și modeleze scrisul după tiparele autentice ale oralității, în forma unui dialog spontan și cu miez, Felix Nicolau ne invită la o palpitantă călătorie prin biblioteci și prin lumea cea mare, în căutarea lucrurilor cu adevărat importante.

Indiferent de temele abordate, în prim-plan iese mereu eseistul cu har de scriitor și cu antenele deschise către actualitatea imediată, zâmbindu-ne adesea prietenos, dar și înghiontindu-ne uneori, când suntem dispuși să acceptăm pe nemestecate ideile altora. Provocatoare și singulară în peisajul editorial autohton, cartea de față e totodată și un revigorant antidot la lenea de a gândi. Antonio Patraş