“Intr-o scrisoare către Gershom Scholem, Benjamin descria structura acestei cărți in felul următor: „Din aforismele mele a luat ființă o formă de organizare sau de construcție cu totul aparte: o stradă. ”. Și intr-adevăr, intr-un perfect spirit constructivist, această idee a „străzii” reprezintă, potrivit expunerii lui Schottker, chiar principiul director de organizare al cărții, determinind-o pe aceasta in chip structural pe cel puțin trei niveluri distincte: intâi de toate, la nivel compozițional (in măsura in care, prin titlurile sale curioase, intreaga carte se construiește de fapt intr-o permanentă analogie cu o stradă, de-a lungul căreia aforismele se inșiruie precum magazinele sau sediile de instituții), apoi, la un nivel grafic (atât prin coperta ediției princeps, realizată de artistul constructivist Sasha Stone ca un colaj de elemente urbane, cât și prin opțiunile sale tipografice, in măsura in care titlurile ingroșate ale aforismelor erau grupate, atât pe paginile pare cât și pe cele impare, inspre marginea interioară a foii, evocând astfel in mod vag impresia optică a unei străzi), și in fine, la un nivel conceptual (prin apelul sistematic la vocabularul metropolei moderne, in măsura in care toate titlurile și subtitlurile cărții se folosesc necontenit de limbajul specifi c al percepției urbane, așadar de poncifurile care ne frapează zi de zi pe stradă).”( Christian Ferencz Flatz)

WALTER BENJAMIN (1892-1940), scriitor şi filosof german. A studiat filosofia în Germania, la Freiburg şi Berlin, precum şi în Elveţia, la Berna, unde a obţinut doctoratul. După o încercare eşuată de a obţine un post universitar, a trăit și a lucrat ca eseist, critic literar şi traducător liber profesionist la Heidelberg şi Berlin. În 1933 a emigrat la Paris. Refugiindu-se din faţa trupelor naziste, s-a sinucis în 1940 la graniţa dintre Franţa şi Spania. Principalele scrieri: Begriff der Kunstkritik in der deutschen Romantik [Conceptul criticii de artă în Romantismul german] (1920), Zur Kritik der Gewalt [Critica violenţei] (1921), Goethes Wahlverwandtschaften [«Afinitățile elective» de Goethe] (1922), Die Aufgabe des Übersetzers [Sarcina traducătorului] (1923), Einbahnstraße [Stradă cu sens unic] (1928), Ursprung des deutschen Trauerspiels [Originea dramei baroce germane] (1928), Das Kunstwerk im Zeitalter seiner technischen Reproduzierbarkeit [Opera de artă în epoca reproductibilităţii sale tehnice] (1936), Über den Begriff der Geschichte [Despre conceptul de istorie] (1939).