[...] personajul călătoriilor lui Virgil Nemoianu (adică el însuşi, descris şi caracterizat cu o constantă obiectivitate) rămâne interesant. E o figură acest cărturar care îşi redactează notitele în baia de hotel, iar in avion citeşte eseul despre rugăciune al lui Urs von Balthasar ori Geniul crestinătăţii al lui Chateaubriand. Seara, înainte de culcare, după whisky-ul burghez de rigoare, merg de minune cuvintele incrucişate şi lecturile din Chamfort. Are oroare de moda punk, de actele "cvasidemonice" ale hippiotilor, de graffiti, şi este încântat de lumea engleză, unde ordinea şi libertatea, bunele maniere şi bunul simt se completează într-un echilibru perfect, într-o rationalitate calmă şi zâmbitoare. Văzând în Germania cum copiii şi tinerii poartă tricouri cu logo-ul Esprit, se bucură nespus. Vede în aceasta o dovadă a creştinismului "Imbibant" al Europei contemporane. Când sotia îi atrage atentia că e o marcă americană, teoria slăbeşte, dar nu se predă. Abia mai târziu, într-una din acele paranteze ulterioare frecvent intercalate, autorul admite cu obidă: "Ce imbecilitate din partea mea!"...  - Daniel Cristea Enache