După 1990, Călin Vlasie, psiholog de formaţie, cu solide cunoştinţe în domeniul patologiei psihicului uman, s-a lansat într-o publicistică spectaculoasă, nervoasă, deosebit de atentă la toate malformaţiile sociale şi politice ale regimului Iliescu. Textele prezentului volum au fost publicate de autor în revistele Contrapunct (unde a deţinut o vreme o rubrică săptămânală) şi Calende, sau în presa locală din Piteşti.
Publicistica lui Călin Vlasie e una în buna tradiţie a spiritului muntenesc, uzând de mijloacele şarjei şi ale pamfletului, ale ironiei şi limbajului colocvial. În „interpelările” sale, autorul nu evită jocul de cuvinte, băşcălia subţire, metafora scânteietoare, umorul negru.
Volumul pune în lumină o altă faţă a scriitorului Călin Vlasie, un autor mai prolific decât pare şi mult mai ancorat în real, obsedat de bizareriile realităţii cotidiene şi de aberaţiile puterii. Un loc aparte în economia volumului îl ocupă problemele legate de conservatorismul vieţii literare româneşti, în general ostilă faţă de ideea schimbării şi dezorientată de pierderea vechilor statu-quouri.
Gheorghe Crăciun, 1998