(Lume) – RONDEL

În lume ai fost doar un anacolut,
Sclipire de-o clipă, topită-n trecut,
Nimic nu-i, în timp, pe pământ sau în cer,
Un martor să-ți fie la drumu-ți stingher –
Precum lumânarea tu te-ai petrecut.

N-ai fost necesar și n-ai fost absolut,
Umil, poate-un gol, undeva, ai umplut,
Lăsând o mireasmă curgând efemer.
În lume ai fost doar un anacolut,

Ai tras o cărare prin ce-ai străbătut,
Dar urme din ea nu mai sunt de văzut,
Te-a prins neființa în misticu-i ger,
Și peste eoni vei rămâne-un mister –
Ai fost, ai plecat, ai adus, ai cerut?
În lume ai fost doar un anacolut,